Frumoasa călătorie în Republica Dominicană- Partea a III-a

10 Sep

DSCF2592

Un loc superb vizitat a fost Insula Saona. Ne-am trezit cu toții dis de dimineață să mergem spre autobusul care urma să ne ducă până în port. Era înnorat și în câteva momente a început ploaia, dar noi ne bucuram că plecăm din hotel și că lăsăm ploaia în urmă (dar nu am făcut-o). În drumul spre portul respectiv am trecut printr-un mic oraș, dacă îl putem numi așa: multe case erau ca niște colibe, iar clădirile noi erau nelocuite. Oamenii mergeau cu bicicleta, din cauza sărăciei mari care există acolo. Pe cât de luxoase sunt zonele turistice, pe atât de sărăcăcioasă este restul insulei.

A fost foarte plăcut drumul până la mare de data aceasta: deoarece țara are ieșire atât la Oceanul Atlantic (în care ne scăldăm la hotel), cât și la Marea Caraibelor (unde se află Insula Saona). Ghidul nostru era comunicativ, ne explica scurta istorie a țării, glumea, punea muzică specifică dominicanilor, precum Bachata sau Merengue, răspundea la orice întrebare stupidă care îi era adresată. Era ciudat că trebuia să vorbească în spaniolă și engleză, iar prima data explică în spaniolă de unde pricepeai mare parte fără să ai cunoștințe, iar apoi îți completai informația în minte cu ajutorul cuvintelor din engleză. Plus, eram în inferioritate numerică: eram 6 români, dintre care 4 clujeni și 2 moldoveni, și restul autobusului era plin cu spanioli care aveau glumele lor pe care nu le înțelegeai, vobeau foarte tare, dar ar fi fost mai plictisitor fără ei.

Am să scriu acum trei lucruri spuse de ghidul nostru (una legată de istorie și celalate glume), Rafael.

  •  Prima este despre insulele Mării Caraibelor (imaginați-vă următorul citat spus cu o voce jucăușe, care parcă bătea apropouri subtile și te îndemna să pleci în locul descris de el): „Marea Caraibelor are o mulțime de insule. Așa că dacă vrei să mergi undeva cu persoana iubită, să fiți numai voi doi, singuri, pe o insulă pustie…să știți că locul acela există!”.
  •  Mai apoi, a icercat să ne explice diferențele de culoare ale pielii localnicilor făcând următoarea comparație: „Noi suntem ca și cafeaua cu lapte. Depinde de care pui mai mult/ă: dacă este mai multă cafea, pielea e mai închisă, dacă mai pui lapte iese ceva cum sunt eu.”
  •  În ceea ce privește poestioara istorică descrisă am să rezum în câteva rânduri cuvintele sale. Zicea că în filme, băștinașii insulelor din Caraibe sunt văzuți drept canibali, însă nu a fost așa. Cristofor Columb nu intelgea că, defapt, oamenii Taino (băștinașii) făceau sacrificii umane, nu erau, deci canibali. Ei sacrificau persoanele cele mai înzestrate, puternice, inteligente, curajoase pentru a răspândi cumva puterea lor peste restul. De asemena, un alt adevăr trist rostit de Rafael este că toți vechii locuitori ai insulei au murit odată cu venirea lui Columb, chiar dacă, zicea el, în cărți nu se scrie adevărul care e prea crud. Toate astea din cauza sclavilor negri plini de boli la care băștinașii nu erau imuni. Totuși, picturile sau sculpturile conțin motive din vremea oamenilor Taino.

Acum, să revin la descrierea călătoriei până pe Saona, dar și impresilor lăsate de ea.

Odată ajunși în micul port, am privit mirată nisipul acela atât de alb, fin și moale cum nu mai văzusem niciodată, cât și marea turcoaz, ce părea o imensă piatră prețioasă de neatins. Am urcat cu toții într-o bărcuță ce ne-a dus la catamaran. Cei de pe bărci ne-au ajutat să trecem de pe un vas pe altul și aveau grijă să nu cădem în apa adâncă. După ce am mers câteva minute, ne-am oprit într-un loc magnific numit „Piscina Natural”, un loc în care apa avea constant un metru, de la mal până la un kilometru în larg și locul de filmare al celebrului film „Laguna albastră”. Era răcoare, și un nor imens cenușiu ne urmărea, dar nu i-a păsat nimănui. Era prea frumos totul ca să nu intri în apa crisalina unde puteai sta atât de departe de mal și să ajungi cu picioarele pe nisip. Cu noi în mare a intrat un tip care continua să ne servească și înafara bărcii cu Cuba Libre (băutură populară în dominicană formată din Cola+Rom). Lumea se distra, dansa, găsea stele de mare, făcea snorkeling, bea, unii poate prea mult, dar emanau o bună dispoziție care te prindea și pe tine. Au fost câteva minute de soare arzător urmate de o ploaie rece ai cărei stropi te loveau și parcă simțeai pișcături. Dar a fost deosebit să înoți pe ploaie. Însă când nu mai rezistai de la bătaia picurilor te ascundeai sub ambarcațiune și continuai să bei, să discuți, să râzi, să te bucur de timpul în care ești acolo. Toți povesteau cu toți și cumva se înțelegeau chiar dacă vorbeau limbi diferite. Aparent, alcoolul este un mijloc universal de comunicare.

Am simțit o ruptură în suflet când a trebuit să părăsesc „pișcina” știind că poate nu voi mai ajunge acolo niciodată, dar, partea bună, ne îndreptam spre malul insulei. Ajunși acolo și privind zecile de ambarcațiuni, sutele de tineri care își făceau de cap și profitau de tinerețe cât mai puteau m-au făcut să gândesc că Saona e locul ideal pentru distracție maximă. Ce se petrece pe Saona, rămâne pe Saona! Cred că ăsta era și motto-ul tinerilor de acolo.

După ce ne-am lăsat prosoapele pe șezlong și după ce ghidul ne-a făcut „instructajul” (să fim atenți când fluieră în modul sau unic și să mergem spre el atunci) am mers în mare. Era aiurea că la un metru de mal se găseau ceva petre, bolovani, nici nu știu ce, dar nu puteai călca pe ei că te tăiai sau alunecai. Trebuia să înoți câțiva metri și apoi marea era a ta și tu al iei. Era o adevărată plăcere să stai în apa călduță să înoți sau să privești în jurul tău. Erau grupuri de tineri spanoli majoritatea care cântau în apă, legau noi pritenii, dar făceau și lucruri mai puțin obișnuite pe care sper că nu le regret dacă le scriu: toți erau foooarte apropiați unii de alții, o tipa era în micul ei paradis sau în cele „7 minute în rai” cu ghidul său, fetele își aruncau sutienele spre prietenii lor, iar băieții, slipurile. Probabil asta înțelegeau prin prea multă distarctie combinată cu alcool sau se credeau în „Laguna albastră”.

Oricum, la un momentat auzim celebrul fluierat și ieșim din apă pentru mâncare sau noi rânduri de băutură, depinde de fiecare. După masă mi-am luat ceva suc de căpșuni cu o prietenă de familie, Laura. În timp ce savuram cocktailurile, se apropie de noi Rafael. Îmi amintesc că am fost întrebată de el cum mi se pare băutura, iar eu i-am răspuns că are gust de bomboane.Și am primit o sugestie importantă ca să scap de aroma prea dulceagă: să îmi pun rom. Cred că pentru dominicani romul e răspunsul la muuulte pobleme.

Mai mergem câteva minute în apă și vine iarăși ploaia, de data aceasta ceva mai calmă, nu te mai inpungea, ci te lăsa să înoți fără probleme și să trăiești o altă experiență de neuitat. Am rămas în mare până a încetat, dar apoi a trebuit să ne stoarcem prosoapele că doar nimeni nu a stat afară din apă să le grijească sau, cel puțin, să nu le lase în calea ploii. Dar măcar dacă numai prosoapele erau plouate…Din păcate și hainele noastre erau la fel.

Tot pe nesimțite a trecut și timpul petrecut pe insulă și a trebuit părăsită de toată lumea, fiindcă ea nu e locuită decât temporar de turiști, moment în care merg și bucătari, animatori sau mai știu cine. Ne îmbrăcăm cu toții cu hainele ude peste costumede de baie ude, pe o vreme racoroasă și ploioasă. Nici nu ne-ar fi fost așa frig dacă ambarcațiunea nu se deplasa. Dar mergând rapid, simțeam că îngheț de frig. Tot vântul intra pe sub haine și mă făcea să tremur ca un biet chihuahua în mijlocul iernii. Bineînțeles că persoanelor din jurul meu nu le păsa. Deși era rece ei dansau cu cele 2 animatoare sau beau rom, fără cola, că deja nu mai erau amatori. Astfel au învins orice barieră spre distracție și și-au pus sângele în mișcare, pe melodiile superbe puse de Rafael. Dar iarăși a început ploaia, iar în momentul acela toți ne-am înghesuit sub partea acoperită a bărcii sau yahtului, ce o fi fost. Fetele animatoare erau certate dacă stăteau vreo clipă fără să danseze, să toarne rom în pahare sau să sterga cu mopul apa adunată.

După aprozimativ o oră de răbdat „gerul” am ajuns iarăși în locul de plecare, la mal. Deși eram fericită că mă pot încălzi, gândul că am părăsit insula aceea mică și am rămas pe cea mare (unde e Republica) mă întrista, dar nu aveam ce face. Trebuia să prețuiesc momentele în care am fost acolo și să le păstrez vii în amintire.

Eram frântă de la atâta înot, iar pe autobusul ce ne ducea înapoi „acasă” îmi venea să îmi închid ochii. Văzând fața mea, dar și a restului de compatrioți, ghidul a întrebat ironic dacă mai are rost să traducă sau suntem prea obosiți să îl ascultăm. Bineînțeles că oricând de terminată mă simțeam nu am vrut să las oportunitatea de a-i mai auzi câteva minute vocea și să îi văd chipul ultima data, pentru o senzație banală de somn. Așa că i-am urmărit discursul frumos până am coborât la un magazin, cel mai mare văzut acolo, de suveniruri de unde am achiziționat tot felul de obiecte, trabucuri sau băuturi pentru cei de acasă. Iar în ziua în care negustorii au vândut în resort (clipe descrise în partea a II-a) am realizat că am luat țeapă, ei oferitnd mai ieftin produsele dăcât magazinul.

După terminarea cumpărăturilor ne îndreptăm spre hotel. Apoi timpul a trecut rapid: în câteva minute după plecare Rafael a coborât să merga acasă, apoi în alte câteva minute ajungem la resort. Mulți credeau că experiențele cu ploaia din ziua respectivă au stricat farmecul călătoriei, dar s-au înșelat amarnic : fenomenul a sporit  frumusețea întâmplărilor, le-a dat un aer mai personal și ludic dar a și ajutat la crearea unei amintiri deosebite și de neșters.

DSCN7458 DSCN7459 DSCN7461 DSCN7469 DSCN7475 DSCN7484 DSCN7485 DSCN7490 DSCN7455 DSCF2577 DSCF2578 DSCF2590DSCF2593 DSCF2594 DSCF2597 DSCF2605 DSCF2611 DSCF2613 DSCF2621 DSCF2623 DSCF2625 DSCF2627 DSCF2628 DSCF2631 DSCF2633 DSCF2572 DSCF2575 DSCF2576

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: