Cea mai rara resursa: timpul

6 Mar

Aud tot mai des la facultate ca cea mai rara resursa, si, implicit, cea mai valoroasa este timpul. Desigur ca suntem constienti de asta la o prima vedere, dar oare o realizam cu adevarat? Nici nu iti vine sa crezi cand ai putin timp de meditat, cat de repede au trecut orele, zilele, lunile, anii din viata ta. Parca ieri erai un copil speriat de orice, dar care isi folosea resursa la maximum. Acum avem impresia ca totul se petrece repede pe langa noi si oricat incercam sa incetinim pasul, nu prea avem cum.

Traim in viteza si nu mai stim ce si cum sa facem pentru a termina sarcinile zilnice cat mai eficient pentru castigare catorva minute pentru noi insine, pentru relaxare si distractie. Am devenit asi in arta procrastinarii, din pacate. Nu mai avem un simt al trecerii timpului si il pierdem, ne fuge efectiv printre degete.

Sigur ati patit si voi sa afirmati ca veti face ceva maine, ca veti suna pe cineva drag in curand, dar cumva va treziti dupa o saptamana ca nu ati mai facut nimic. E trist ca alergam intr-o mie de directii, in loc sa avem una buna. Suntem debusolati, ocupati, stresati samd.

Am invatat ca trebuie sa muncim ca sa obtinem ce vrem: succesul, familia, fericirea pana la urma. Dar nu ne punem prioritatile in ordinea potrivita, daca exista asa ceva. Normal ca nici nu se poate alerga dupa 2 iepuri odata, dar e necesar sa devenim persoane capabile de a imbina intr-un mod ciudat dar util telurile noastre, astfel incat sa nu asteptam indeplinirea unuia pentru initierea altuia nou.Nu poti pune mereu cariera sau familia pe primul loc, urmand sa vezi tu pe urma ce faci sa le ai si pe celalte visuri realizate in preajma ta.

Tocmai pentru ca avem putin timp pretios trebuie sa il gestionam ca atare. Nu e bine sa uitam sa ne simtim bine, sa vedem partea frumoasa a fiecarei zile (desi uneori avem impresia ca totul merge prost, ceva,acolo, ascuns, e bine), sa ne inconjuram de iubire si zambete, caci o zi fara acestea este una pierduta iremediabil. Din pacate, irosim multa energie in alergarea nostra catre scopuri incetosate, in loc sa o utilizam pentru ganirea unui plan de atac.

Nu mai ratati sansele care aproape va lovesc de ce evidente sunt, mergeti si luati-le in brate, altfel veti avea regrete si va va urmari intrebarea :Cum ar fi fost daca? Incercati noi lucruri ca poate va plac; eu sunt un om care il cam ia pe nu in brate, dar doar fiindca nu vreau sa ies din zona de comfort, insa cand o fac parca alta lume mi se arata in cale si ma incanta, capat noi experiente deosebite, cunosc oameni noi, si descopar de ce sunt capabila; pana la urma ma autodescopar. Daca eu, o fiinta cam rusinoasa, pot sa imi iau uneori inima in dinti, sigur puteti si voi. Normal ca nu poate lipsi gandirea la posibile consecinte, dar nu le dati atata putere celor negative si nu incercati sa le transformati in monstrii care nu sunt de fapt. Nu va lasati doborati.

Catalin Manea afirma „Învaţă din trecut, însă nu rămâne angrenat în el. Priveşte către viitor, însă nu rămâne angrenat în el. Trăieşte în prezent, în mod conştient.”. Prin urmare, bucura-te de clipa prezenta, foloseste-o la maximum si obtine ce e mai bun si de pret din ea. Timpul nu iarta pe nimeni si ne invata cat de efemera este viata, dar asta nu inseamna ca traiul nostru nu va fi superb, zapacit, aglomerat, interesant, la limita, idilic, plin de calatorii…..

Anunțuri

Un răspuns to “Cea mai rara resursa: timpul”

  1. Ema 16 Decembrie 2016 la 12:11 #

    Foarte frumos articolul, timpul a fost un subiect pe care l-am abordat si eu pe blogul meu. Imi place.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: