Domeniul web te diferentiaza

In prezent identitatea e la mare cautare, dar dam rateuri de multe ori in incercarea aflarii ei. Vrem prea mult sa ne diferentiem si nu stim cum, exageram si realizam brusc ca am devenit altfel, dar nu in sensul bun. Pana si un banal nume te individualizeaza, dar noi vrem mai mult, vrem ceva ce nici noi nu stim exact, vesnica problema.

Oricum, chiar si adresa unui blog si domeniul ei iti confera deja o alta personalitate. Pe masura ce te dezvolti ca blogger vrei sa iti construiesti o mica brigada care sa iti devina cititoare fidela si cu ajutotul careia sa iti creezi propriul imperiu minuscul, dar al tau.

Ca sa usurezi procesul trebuie inceput cu mici pasi precum scrierea de articole la un interval de zile relativ redus (stiu ca nu am mai scris asa de des, dar oboseala adunata cu facultatea ma copleseste), sa abordezi teme care sa starneasca interesul lectorului, sa ai o pagina cu aspect placut si, nu in ultimul rand, propriul domeniu. Cred ca e cel mai mare pas pentru un miniscriitor sa vada ca dupa atata efort depus are propriul domeniu.

Nu te mai pierzi in nume lungi si poate complicate, ci alegi ceva personal, usor de retinut care faciliteaza cautarea si accesarea paginii tale. Pentru mine e simplu sa dictez cuiva adresa blogului de cate ori am repetat-o, insa, pentru un „strain” e mai dificil.

Bineinteles, ca e important cine iti gazduieste noul domeniu deoarece nu vrei sa te trezesti prins intr-o capcana sau pacalit. Conteaza, poate, pretul platit pentru acest serviciu indispensabil, desi e o investitie in viitorul tau ca blogger sau al afacerii tale, pana la urma. Daca ai serviciul de web hosting altundeva decat pe o platforma gratuita, posibilitatile tale de promovare a paginii si de personalizare nebuneasca a ei sunt multiplicate. In plus, exista o mai buna securitate a paginii si un spatiu de stocare mai mare.

Cei de la WEBRAHOST ofera servicii de gazduire web si de creare a unui domeniu. Totodata, au si promotii pentru persoanele care se inregistreaza acum la ei; daca doriti sa aruncati o privire o puteti face AICI.

Cea mai rara resursa: timpul

Aud tot mai des la facultate ca cea mai rara resursa, si, implicit, cea mai valoroasa este timpul. Desigur ca suntem constienti de asta la o prima vedere, dar oare o realizam cu adevarat? Nici nu iti vine sa crezi cand ai putin timp de meditat, cat de repede au trecut orele, zilele, lunile, anii din viata ta. Parca ieri erai un copil speriat de orice, dar care isi folosea resursa la maximum. Acum avem impresia ca totul se petrece repede pe langa noi si oricat incercam sa incetinim pasul, nu prea avem cum.

Traim in viteza si nu mai stim ce si cum sa facem pentru a termina sarcinile zilnice cat mai eficient pentru castigare catorva minute pentru noi insine, pentru relaxare si distractie. Am devenit asi in arta procrastinarii, din pacate. Nu mai avem un simt al trecerii timpului si il pierdem, ne fuge efectiv printre degete.

Sigur ati patit si voi sa afirmati ca veti face ceva maine, ca veti suna pe cineva drag in curand, dar cumva va treziti dupa o saptamana ca nu ati mai facut nimic. E trist ca alergam intr-o mie de directii, in loc sa avem una buna. Suntem debusolati, ocupati, stresati samd.

Am invatat ca trebuie sa muncim ca sa obtinem ce vrem: succesul, familia, fericirea pana la urma. Dar nu ne punem prioritatile in ordinea potrivita, daca exista asa ceva. Normal ca nici nu se poate alerga dupa 2 iepuri odata, dar e necesar sa devenim persoane capabile de a imbina intr-un mod ciudat dar util telurile noastre, astfel incat sa nu asteptam indeplinirea unuia pentru initierea altuia nou.Nu poti pune mereu cariera sau familia pe primul loc, urmand sa vezi tu pe urma ce faci sa le ai si pe celalte visuri realizate in preajma ta.

Tocmai pentru ca avem putin timp pretios trebuie sa il gestionam ca atare. Nu e bine sa uitam sa ne simtim bine, sa vedem partea frumoasa a fiecarei zile (desi uneori avem impresia ca totul merge prost, ceva,acolo, ascuns, e bine), sa ne inconjuram de iubire si zambete, caci o zi fara acestea este una pierduta iremediabil. Din pacate, irosim multa energie in alergarea nostra catre scopuri incetosate, in loc sa o utilizam pentru ganirea unui plan de atac.

Nu mai ratati sansele care aproape va lovesc de ce evidente sunt, mergeti si luati-le in brate, altfel veti avea regrete si va va urmari intrebarea :Cum ar fi fost daca? Incercati noi lucruri ca poate va plac; eu sunt un om care il cam ia pe nu in brate, dar doar fiindca nu vreau sa ies din zona de comfort, insa cand o fac parca alta lume mi se arata in cale si ma incanta, capat noi experiente deosebite, cunosc oameni noi, si descopar de ce sunt capabila; pana la urma ma autodescopar. Daca eu, o fiinta cam rusinoasa, pot sa imi iau uneori inima in dinti, sigur puteti si voi. Normal ca nu poate lipsi gandirea la posibile consecinte, dar nu le dati atata putere celor negative si nu incercati sa le transformati in monstrii care nu sunt de fapt. Nu va lasati doborati.

Catalin Manea afirma „Învaţă din trecut, însă nu rămâne angrenat în el. Priveşte către viitor, însă nu rămâne angrenat în el. Trăieşte în prezent, în mod conştient.”. Prin urmare, bucura-te de clipa prezenta, foloseste-o la maximum si obtine ce e mai bun si de pret din ea. Timpul nu iarta pe nimeni si ne invata cat de efemera este viata, dar asta nu inseamna ca traiul nostru nu va fi superb, zapacit, aglomerat, interesant, la limita, idilic, plin de calatorii…..

Despre cum spui ce vrei sa faci si totul se naruie…

Nu vi s-a intamplat sa ziceti ce vreti sa faceti, iar apoi planurile sa fie misterios sabotate? Sau sa te gandesti la lucruri negative ce vor avea loc si chiar sa se petreaca, dar daca te gandesti la unele vesele sa nu aiba loc?

Eu patesc genul acesta de lucruri destul de des si nu e placut deloc. Te simti plin de entuziam si fericire ca vei realizeza in curand ce iti propui deoarece e o conjunctura favorabila, dar dupa ce impartasesti asta, sa intervina niste evenimente ce sa puna capat la tot si sa iti schimbe dispozitia radical.

Mi s-a intamplat sa fiu sigura ca voi sti la un test, sa le zic asta prietenilor, iar apoi surpriza: nu stiu mai nimic. Suna a lauda ce merita pedepsita, dar defapt e incredere in propria capacitate. Sau sa planuiesc o iesire la cafea, sa ii zic cuiva de planul meu, iar apoi un motiv stupid sa amane planul.

Deja imi e frica sa imi exteriorizez gandurile acestea legate de lucrurile pe care vreau sa le realizez in viitorul apropiat de teama ca vor disparea in ceata. Serios, e foarte aiurea si enervant sa nu mai stii ce si cui si cand sa ii zici.

De aceea am inceput sa fac ce imi propun si ce vreau, urmand ca apoi sa vorbesc despre asta si e mult mai bine asa. Intr-adevar nu e placut sa simti ca ascunzi lucruri de prietenii tai si ca nu poti cere sfaturi sau incurajari, dar, decat sa risti, mai bine faci cum vrei. Macar asa afli mai multe despre tine si cum poti gestiona eficient diversele provocari ale vietii, descoperi ce nu stiai ca deti, o forta si o independenta ce era intr-o faza latenta dar care incetul cu incetul se dezvolta. Plus, afli din propriile greseli ce e bine si ce nu. Stiu ca nimanui nu ii place suferinta (aproape nimanui, sa nu ii excludem pe ce carora le provoaca placere chinul  si durerea) dar e cea mai buna metoda de a invata pe propria piele multe lucruri si de a invata cum gandesti.

Ce imi place la metoda este probabilitatea mai ridicata a atingerii scopului decat daca as incepe sa vorbesc si sa fac tot visul meu sa mearga la vale. E ca si cum e o batalie in tine in a te abtine sa zici ceva, iar daca taci, castigi. Sau ca si cum „universul” ti-a lasat la indemana tot ce vrei pentru a face ce vrei, dar cuvantul, asa cum strica linistea, provoaca un act magic de disparitie si naruire.

E ciudat si nu stiu daca doar eu patesc asta, dar imi place sa cred ca nu. In plus, daca vrei sa faci o prostie, o faci si gata, apoi vezi tu daca mai e asa stupida fapta sau nu, poate iti va parea o idee faina, decat sa iti taie cineva elanul de la inceput. Ceea ce zic altii ne influenteaza foarte mult chiar daca nu simtim pe moment, insa in mintea noastra tiparul initial se modifica ceea ce duce la o gandire si la un mod de actiune ce nu ne este caracteristic…..poate si din cauza asta odata ce zici ceva Pufff: dispare…..cine stie…

Cum ar fi fost dacă totul era altfel?

Radu Moldovan

 

 

 

                 Oare conștientizezi îndeajuns de mult cât ești de norocos pentru toate lucrurile pe care le ai și pentru toate persoanele de lângă tine? Te-ai întrebat vreodată ce s-ar fi întâmplat dacă nu ai fi cunoscut niciodată persoanele de lângă tine sau ce s-ar fi întâmplat dacă nu erai la momentul potrivit în clipa care poate ți-a schimbat viața?

 

                   

                         

                           Văd viața ca pe un joc. Intrăm în jocul acesta cu șanse diferite, unii dintre noi intră în joc cu multe avantaje, alții pornesc jocul având deja un picior în groapă. Urmează momentul în care fiecare își face o idee despre cum ar…

Vezi articolul original 365 de cuvinte mai mult

Cand te loveste foamea apelezi la FoodPanda!

Citisem nu de mult ca al 2-lea creier al corpului este stomacul. Nici nu ma mir ca s-a ajuns intr-un final la aceasta concluzie deoarece, atunci cand esti flamand, nu mai gandesti/analizezi situatiile cum trebuie, ci devi o victima a propriului instinct. Incepi sa te gandesti la mancare si la cat timp mai trebuie sa se scurga pana cand vei avea accesul mult dorit la „fericire”.

Dar poate te loveste foamea cand iesti acasa si te uiti la un film, iar deschizand frigiderul realizezi ca iti traiesti propriul cosmar daca el este gol si,prin urmare, inutil. In loc sa te deprimi sau sa iesi din casa mai ales in zilele de iarna, mai bine iti comanzi ceva online sau chiar de pe telefon.

Pentru genul de urgente precum cel de mai sus s-a inventat o aplicatie folositoare: FoodPanda. Este un serviciu cu ajutorul caruia poti comanda de-ale gurii la domiciliu. Spre deosebire de alte servicii asemanatoare, unde poţi comanda mancare de la un singur restaurant, aici ai o gama foarte variata de produse. Cei de la Food Panda fac parteneriate cu mai multe restaurante si pizzerii, iar tu, de pe un singur site, poti comanda de la mai multi furnizori. Totodata, au si o aplicatie pentru telefonul mobil care face totul mult mai usor. Si pentru ca sunt din Cluj, ma bucur ca 45 de restaurante din Cluj-Napoca sunt inscrise si gata sa iti potoleasca foamea de lup. Pentru mai multe detalii te invit sa accesezi pagina site-ului dar si a aplicatiei din GooglePlay.

Acestea fiind scrise iti doresc pofta buna!

Daca ai fi tu o fiinta inaripata…

Daca ai fi tu o fiinta inaripata, te-ai mai cobori pe pamantul murdar si plin de prostie, cand ai putea fi in sfarsit liber si dezlantuit?

Te-ai mai chinui tu sa intelegi lumea plictisitoare si dezinformata cand poti veghea si vedea realitatea ?

Te-ai mai intoarce la statutul de pieton chinuit cand intr-o clipa ai parcurge cat altii in cateva zile?

Ai fi in stare sa vezi in adancul sufletului bietului om amarat si lipsit de ceva special?

Ai inceta sa iti urmezi visurile si credintele cum faceai inainte?

Ai sti cand sa te opresti din munca sau lupta fiind constient acum ca nu cerul e limita?

Ai mai judeca aspru aparentele acum ca tu esti cel diferit?

Te-ai ingriji mai mult de propria fiinta si de prorpiul corp?

Te-ai mai lasa dominat de aparente si minti minuscule?

Te-ai simti deosebit sau o creatura ciudata?

Ai mai da atentie celor inferiori tie?

Model de gandire pentru inceput de an

ASTRODEVA

Aceasta este o nouă zi.

Eu sunt un nou eu. Gândesc diferit. Vorbesc diferit. Acţionez diferit. Ceilalţi mă tratează diferit.

Noua mea lume este o reflexie a noii mele gândiri.
Este o bucurie şi o plăcere să plantez seminţe noi,
Pentru că ştiu că aceste seminţe vor deveni noile mele experienţe de viaţă.
TOTUL ESTE BINE, ÎN LUMEA MEA.
În infinitatea vieţii in care mă aflu, totul este perfect, întreg şi complet.
Mă sprijin şi mă susţin, iar viaţa mă susţine şi ea.
Văd dovezile Legii Supreme, lucrând peste tot în jurul meu şi în fiecare aspect al vieţii mele.
Întăresc tot ceea ce învăţ, într-un mod plăcut, cu bucurie.
Ziua mea începe cu recunoştinţă şi bucurie.
Aştept cu entuziasm aventurile zilei ce începe, ştiind că
Totul este bine, în viaţa mea.
Iubesc cine sunt şi iubesc ceea ce fac.
Sunt expresia vie şi iubitoare, a vieţii.
TOTUL ESTE…

Vezi articolul original 339 de cuvinte mai mult

Atmosfera feerica a Craciunului!

Iata ca a sosit iarasi o frumoasa perioada a anului, poate chiar cea mai frumoasa: Craciunul!

Desi incercam din rasputeri sa intram in spiritul acestei sarbatori, parca nu ne e la fel de usor fara un cadru superb creat de zapada…mie una mi se pare aiurea sa te uiti pe geam si sa nu vezi fulgi de nea care danseaza prin fata ochilor tai ca mai apoi sa se astearna linistiti si sa formeze straturi intregi si cat mai groase de zapada. E aiurea ca de Craciun avem peste 10 grade Celsius si ploua, dar nu prea putem controla vremea.

In fine, sa trecem peste aspectele neplacute si sa le vedem pe cele care merita atentia noastra. Printre acesta se numara: primirea cadourilor bine-meritate, colindatorii, impodobitul bradului alaturi de familie si poate chiar micile incercari de a fi mai buni cu cei din jur.

Azi noapte amprimit o ”gasca” de oameni frumosi, vechi prieteni ai familiei, care mi-au amintit ca sarbatoarea hibernala e un bun prilej de a te reintalni cu prietenii, de a glumi si de a va aminti de vremurile cele mai bune ale vietii voastre, care reprezinta niste amintiri comune ce va leaga si va amintesc de ce sunteti amici in prezent. Poate ca pe parcursul anului ”nu avem timp” sa ne vizitam, dar de Craciun gasim, cumva, cateva clipe.

Mai apoi, ritualul anual de impodobire al bradului este special. Nu se poate ca eu si tata sa aranjam bradul fara sa comentam unul altuia tot felul de lucruri stupide, cum ar fi ca bradul nu mi se pare drept, dar pentru ai mei este, sau ca de ce trebuie sa matur eu ramasitele dupa ”sculptarea” trunchiului pentru fixarea suportului sau a varfului samd. Oricum, intr-un final rezultatul ne arata ca a meritat munca si bradul e frumos, colorat si luminos.

Cred ca mamele sunt mai mult pe parte de curatenie si gatit feluri delicioase si specifice de sarbatoare. Pacat ca toata energia si-o consuma facand asta si nu se pot bucura din plin de Craciun. Dar nici el nu ar exista daca nu am avea bucate alese: prajituri, cozonaci, sarmale etc.

Intr-un final, muncile prestate de fiecare in parte, in mai mica sau mai mare masura, creeaza o atmosfera armonioasa. Astfel, sarbatoarea e una colorata, plina de decoratiuni care asteapta sa atraga privirea colindatorilor; bradul- piesa centrala- isi joaca bine rolul de protagonist maiestuos verde care emana un miros in concordanta perfecta cu acest moment al anului; cadourile stau pitite sub brad asteptand sa fie deschise cu bucurie, iar mancarea traditionala ne face cu ochiul si ne ameteste cu un iz delicios.

Eu va doresc tuturor un Craciun cat mai reusit, in care reveria sa isi faca loc in mintea voastra, inima sa vi se umple de puternice sentimente de iubire, fericire si prietenie, colindatorii sa fie numerosi si frumosi, masa plina si delicioasa, cadourile multe sub brad, iar familia sa va fie alaturi. Craciun feeric!

Ciudat vs a fi tu insuti

Ne uitam in calendar si constatam cu stupoare ca e sfarsit de decembrie, dar când aruncam o mica privire pe fereastra simtitim o caldura anormala si ne intrebam ”Unde e zapada?”.

Poate ca simpla obisnuinta a noastra cu anumite fenomene petrecute regulat ne indeamna sa ne formam ideea ca asa trebuie sa fie, iar daca ceva se intampla putin altfel ni se pare ciudat.

Dar oare cum ar trebui sa fie ceva normal si cum putem afirma sigur ca e bine sau rau? Nu cred ca exista o diferenta clara intre bine si rau, normal sau anormal pentru ca fiecare are propria conceptie despre ce e obisnuit sa se intample si ce nu e. Toti gândim si actionam diferit, toti vedem lucrurile dintr-o prisma diferita si noua, iar asta este superb.

Dupa cum spunea un profesor in ultimul curs dinaintea vacantei ”Normal este ceea ce face majoritatea”, din pacate. Prin urmare, orice comportament diferit de cel vazut, copiat de zeci de persoane, pare demn de a fi condamnat, nejustificat si de neinteles. Nici macar nu vrem sa ne dam silinta in incercarea deslusirii ideii de unde a pornit individul ci criticam fara sens.

Cred ca persoanele care au curajul sa fie cu adevarat cum sunt ele si carora nu le este frica sa se expuna in fata noastra ar trebui felicitate si nu marginalizate. Mie imi place când merg pe strada si am ocazia rara sa privesc astfel de oameni frumosi si nonconformisiti care se simt bine in pielea lor si emana acest lucru, dar si fericire, prin toti porii, indivizi care traiesc cu adevarat fiecare zi, care au trecut peste comentariile rautacioase ale multimii prea prinse in banalitate, reguli stricte si barfa. Noi restul ne uitam fiecare in felul lui: unii cu admiratie in privire, altii judecand pana si cel mai mic detaliu al unei tinute, de exemplu.

E mai greu sa admiti ca ai o problema decat sa gasesti una la cei din jur, iar asta se reflecta clar in comportamentul zilnic al nostru, al tuturor celor inca prinsi intr-o cusca cu bare de cuvinte, frica, regrete, legi si nu de metal. Nu avem inca destul curaj sa fim noi insine, sa ne expunem creativitatea si sa fim mandri cu ea si cu tot ce ne reprezinta.

Degeaba pretinzi ca esti cine stie cum,daca in viata ta de zi cu zi joci un rol, porti o masca si nu ai curajul sa te comporti precum cel din mintea ta. Lasa adevarata fiinta din tine sa iasa la lumina si sa simta atingerea blanda a razelor soarelui si sa danseze cu ele. Te vei simti cu siguranta eliberat si plin de viata tocmai pentru ca nu iti mai irosesti timpul si energia prefacandu-te. Incearca asta daca te simti pregatit, iar daca nu, nu mai judeca aspru tot ce vezi in jur pentru ca nu sti povestea fiecarui om ce trece pe langa tine. Suntem liberi sa fim noi insine, unici si frumosi si ciudati si veseli si nimeni nu ar trebui sa strice acest lucru!

Don’t text and drive!

Cineva te iubeste, condu cu grija!

„Don’t text and drive!” este denumirea unui proiect al celor de la Toyota menit sa atraga atentia asupra riscurilor la care se supune un sofer care utilizeaza telefonul mobil in timpul mersului, lucru care ii poate pune in pericol si pe ceilalti participanti la trafic.

E clar ca daca te afli in oras la o ora de varf unde stai minute intregi in ambuteiaje te cuprind nervii si plictiseala si preferi sa trimiti un mesaj sau sa apelezi pe cineva; insa uiti ca exact in acele momente trebuie sa fii pe faza deoarece nu stii ce le trec unora prin cap, respectiv, ce manevre nebune vor sa faca. Te pui in pericol printr-o distribuire a atentiei in loc sa ramai concentrat si sa gandesti relativ pozitiv; macar un scop ar trebui sa ai in minte cand vrei sa procedezi stupid care sa te faca sa iti revi, precum cina in familie la care esti asteptat acasa.

De ce ai dori sa provoci un accident sau sa fi tu lovit de vreun neatent ca tine, cand poti sa sporesti atentia si sa circuli regulamentar? Stiu ca dupa ce termini scoala de soferi uiti tot ce ai invatat si faci cum te taie capul, dar exista, totusi, niste reguli simple care ar trebui sa ramana in memorie nu sa le ascunzi bine in minte, undeva adanc. Daca nu mai rezisti fara mobilul acea care te controleaza, cumpara-ti un dispozitiv tip maini libere, nu te chuinui sa conduci cu o mana sau sa iti ti telefonul intre cap si umar intr-o pozitite incomoda si aiurea. Gandeste-te ca e mai util un astfel de aparat, iar, in plus, iti confera o libertate in ceea ce priveste manuirea volanului sau schimbarea vitezei.

Fii precaut si nu iti asuma riscuri prostesti din motive infantile de genul „ma plictisesc” sau „lasa ca au altii grija sa nu ne tamponam”. Imagineaza-ti o situatie de tipul: orele 17, super aglomeratie, tu te afli intr-o intersectie in rampa. Fiind oprit la semafor ce iti trece tie prin minte „hai sa trimit mesaj prietenei ca voi intarzia la film”. Te chinui sa iti scoti telefonul din geanta, incepi sa trimiti mesajul. Pe cand mai ai cateva cuvinte, culoarea se schimba in galben, te panichezi dar tot termini textul ca doar na, si pe cand sa pornesti surpriza: cineva a uitat ca e in rampa dand astfel nastere unui accident minor, in lant, fiindca normal ca nu respecta nimeni distanta care ar trebui sa se gaseasca intre autovehicule. Prin urmare, traficul va fi mai ingreunat, tu pierzi filmul si te trezesti vinovat de tamponare.

O alta situatie ar putea fi: drum intins de campie, orele 13, sosea aparent nu prea circulata. Din nou, te gandesti ca ai libertatea sa mergi cu o viteza ridicata fiind inafara localitatii si accelerezi. Apoi auzi telefonul ca suna si raspunzi. Dar se intrerupe si suni inapoi (de mentionat ca nu ai niciun dispozitiv hands-free). Corculand in viteza si concentrandu-te la povestea ilara auzita la telefon, pierzi din vedere faptul ca nu esti defapt singur pe drum si ca portiunea dreapta se termina undeva; va imaginati ce final ingrozitor poate avea scenariul, dar e plauzibil din cauza lipsei atentiei si a preocuparii principale cu altceva decat conducerea masinii.

Nu uita niciodata cat de periculos este aruncatul unei privirii asupra ecranului telefonului tau si circula prudent si regulamentar!

Te invit sa urmaresti materialul video de mai jos in care este cuprins experimentul celor de la Toyota legat de numarul ingrijorator de accidente rutiere cauzate de utilizarea telefonul mobil pentru servicii de sms si e-mail. Experimentul a reprezentat o premiera nationala si a fost transmis prin live streaming pe pagina de Facebook a Toyota Romania.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014!