Ajung acasă obosită, grăbită îmi arunc repede haina și cheile și mă îndrept spre baie să fac un duș fierbinte.Cel mai așteptat lucru după o întreagă zi petrecută muncind.Ușor relaxată mă trântesc victorios în patul meu pufos și călduț care m-a așteptat fidel toata ziua.Pornesc cu o lejeritate, ca un automatism televizorul și arunc o privire la ce este de văzut.La un momendat mă plictisesc și renunț. Prea multe canale, prea multe opțiuni, dar la TV aceleași scandaluri. Decid să urmăresc un film, și mă conetctez la Internet direct de pe televizor, că de doar deaia am investit într-un televizor Smart. Ba mai mult, cer ajutor și prietenilor de pe Facebook, care sar repede cu sugesti, mai că se ceartă între ei în speranța să aleg variantă aleasă de ei.
Acesta e un scenariu obijnuit, tipic fiecărei zile, indiferent de ora la care ajung acasă.Televizorul a devenit prietenul meu cel mai bun, Nu lipsește de la masă, de la reuniunile cu familia, îmi e alături când sunt obosită, când sunt bolnavă și decid să stau acasă.Uneori chiar particip și la maratoane cu gașca mea, atunci suntem noi alături de el, nu l-am lăsa nici o clipă din ochi. În cazul în care decidem să merge în concediu, musai trebuie să avem o cameră cu un frate, văr fie na și părinte al televizorului nostrum\.Chiar nu ne imaginăm viața fără el deși prea puțin conștientizăm ,,prezenta lui, dar absența, Doamne apără și păzește. E jale mare în familie dacă pățește ceva ăla micu’ ( vorba vine, că acum sunt tot mai mari și mai mari dar din ce în ce mai subțiri, oare există ceva tehnică prin care îl ia pe cel vechi, și îl turteste??? Nu are cum. Doar nu se schimbă numai aspectul, ci dimpotrivă este tot mai evoluat, mai școlit că uneori mi-e și rușine de cât de multe știe el și cât de puține știu eu.)
Ce mai, am evoluat într-atât încât ne e și greu să ne aducem aminte cum erau vremurile când abia dacă există într-o casă un singur televizor, alb negru, pricăjit, care pe lângă butonul de start de la telecomandă avea și 2 palme incluse ( să ne asigurăm că merge). Mamă ce generație de violenți, bietele televizore. Adevărul e că făceam și noi ce puteam să supraviețuim.
Ce triste erau parcă dacă stau să mă gândesc acum filmele ce le vedeam, lipsite de culoare parcă lispite de viață. Altfel trăiești acum un film 3D din confortului propriului cămin decât în trecut când făceai cinema la tine acasă cu tot blocul să vedeți juma’ de oră de ceva, orice, 2 sferturi de ceas de holbat la cutia aia magică. Femeile își lăsau lucrul( câte mâncăruri nu a ars mama că doar începea ora de difuzare și eș se uită doar ,,o clipa ). Cu câtă precizie se strângeau toți copii în case sa nu cumva să piardă vreun minuțel din Veronica.
Degeaba sunt amintiri frumoasă, care sunt convinsă că-mi vor rămâne întipărite în minte pentru tot restul vieți pentru simplitatea lor și datorită faptului că acela era începutul unei noi ere. Acest televizor alb-negru a fost începutul a ceva spectaculos. O eră cu televizore Smart în care visele au devenit realitate în care trebuie doar să îți dorești și o să se întâmple, o vreme când confortul tău maxim și efortul depus de tine mimim.
Acum când sunt departe ce cei dragi mie îi sun pe Skype direct de pe televizor și dacă vreau îmbrățișez și telezivorul și deja parcă îmi trece dorul. Biata mama cum trebuia ea să scrie scrisori și să aștepte răspuns vreo 2 săptămâni, iar noi dacă nu primim replay în 2 minute ne simțim neglijate și neimportante.
Oportunitățile din ziua de azi sunt uriașe, avem tehnologie cât cuprinde.Avem de unde alege dintr-o gama larga de oferte si promotii din Magazinul Online pentru fiecare buzunar si dupa bunul plac al fiecaruia. Copiul din mine de altădată nu ar fi crezut că lumea va ajunge în atât de scurt timp atât de evoluata.Dar, nu pot decât să mă bucur exact că un copil de tot ceea ce am și până una alta mă pun să mă uit la un alt film 3D…vrei să vi ?
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2014!
I ask for sincerity | 2AM 
Lasă un comentariu